joi, 31 august 2017

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Binețe, dragă cititor!

Astăzi, mai mult ca oricând, te rog să zăbovești asupra întrebărilor din acest text și să încerci să-ți dai răspunsuri. Ție, că despre tine e vorba.

Nu trece repede peste material, citind fără să înțelegi.
Fă-ți un pic de timp pentru tine, pornește muzica, și conectează-te la tine, decuplându-te, pentru câteva minute, de tumultul vieții.

                                   

Cu toții ne-am făcut jurăminte de schimbare de câte ori s-a ivit ocazia. Ne-am făcut planuri, am făcut promisiuni. Mai ales nouă.
Cu ce și cât vom rămâne, se va vedea pe parcursul vieții, după ce trece euforia, entuziasmul și adrenalina promisiunilor, a cuvintelor înșirate fără de gândire și participare a noastră.

Atunci se va intra în recuperare de forțe, iar acesta va fi doar unul din motivele amânării împlinirii promisiunilor, a respectului față de ce am spus, față de noi înșine, în definitiv. 
Că doar nu ne-a durut gura să facem frumos și spectaculos la un pahar de distracție cu apropiații, nu?

Și când realitatea ne va pocni direct în sinusuri și în dantură, cine va fi de vină că am făcut promisiuni pe care nici măcar noi nu le-am luat în serios?

Dacă în loc să facem promisiuni ireale am răspunde cu sinceritate la câteva întrebări ale vieții, nu am avea de câștigat mai mult decât manipulând vorbe goale?

Din ce stare facem promisiuni deșarte? Din aceea de victimă a sorții?
Atunci, voi formula câteva întrebări. 
Răspunsul va veni dacă îl căutăm. 

Dacă nu, trăiască promisiunile deșarte și viața goală de noi înșine!



Dacă ne plângem tot timpul de fiecare lucru, când mai avem timp să găsim soluții?

Dacă întreaga viață o vedem ca o înșiruire de probleme, când mai avem timp să îi vedem frumusețea?

Dacă tot ce vrem să observăm sunt lucrurile negative, partea goală a paharului, când și cum am putea observa părțile pozitive, jumătatea plină a paharului vieții?

Dacă ne centrăm doar pe întrebări, când mai avem energia de a găsi răspunsurile lor?

Dacă ceea ce trăim ni se pare suficient, cum să mai apară curiozitatea lui... altfel?

Dacă hotărâm din start că viața e urâtă, rea, neplăcută, chinuitoare, cu ce ochi mai putem vedea miracolul cu care poate fi încărcat fiecare moment?

Dacă emitem doar condiții, cum putem vedea și înțelege libertatea curgerii normalului necondiționat?

Dacă ne conducem după reguli demult expirate, cum vom mai ști să savurăm noul?

Dacă ne concentrăm pe plâns, cu ce vom mai râde?

Dacă sufletul este ocupat de ploaia tristeții, unde mai are loc soarele bucuriei?

Dacă tot ce vrem să vedem este întunericul din viață, cu ce vom mai vedea lumina ei?

Și, dacă ne-am împrietenit cu moartea, care mai e sensul vieții?


Și dacă tot zăbovim puțin în și cu noi înșine, și suntem la momentul adevărului, poate ar trebui să ne amintim în fiecare zi că:

- disperare nu poate rezulta înțelepciune;
- furia nu generează liniște, calm și armonie, ci doar aceeași furie;
- ura și ranchiuna nu atrag iubirea, ci o îndepărtează;
- frustrarea orbește judecata adâncindu-ne în mocirla anulării de sine;
- dorința de răzbunare nu provine din suflet, ci este o soluție a minții ce ajunge să fie stăpânită de orgoliu;
- foamea de iubire nu poate fi potolită cu condiționări permanente;
- setea de a fi înțeles nu poate fi stinsă cu comentarii sarcastice făcute cu orice prilej doar pentru că ne simțim îndreptățiți.

Dacă ne mințim pe noi, cum vrem să nu mai fim mințiți de cei din jur și de însăși viața?

Dacă suntem sinceri cu noi, cum să nu revină trăirea în viața noastră?

Și dacă ne facem timp pentru noi, ce importanță mai au părerile celorlalți?


Binețe, dragă cititor, și mulțumire de însoțire printre rânduri!

 dr. Edith Kadar
Arad, 04 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/08/raspunsuri-la-intrebarile-vietii.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 29 august 2017

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL, O ZI PENTRU LINIȘTEA SUFLETULUI

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



În fiecare an, la 29 august, ortodocșii prăznuiesc TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL. Este ultima sărbătoare din anul bisericesc ortodox, acesta începând la 1 septembrie, în fiecare an.

Dar nu despre sărbătoarea din calendar vreau să vorbesc; asta o fac preoții și reprezentanții religiei. 

Aș vrea să povestim despre semnificațiile tainice ale acestei zile de sfârșit de Gustar, numele popular al lunii august. 
De aceea, materialul nu se adresează celor care nu acceptă altceva decât litera religiei și cuvântul clerului. 
Mă adresez celor care știu că nu au nevoie de intermediar pentru a avea o legătură cu Dumnezeu.

Binețe ție, dragă cititorule! 

Te invit să povestim puțin, lăsând la o parte limitările minții și închistările dogmelor, și deschizându-ne sufletul spre orice informație curge.



În luna august sunt prăznuite 3 mari sărbători: SCHIMBAREA LA FAȚĂ, din 6 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, din 15 august, și cea despre care vorbim în acest material.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ semnifică arătarea divinității din noi, din fiecare, deoarece fiecare om are în el duhul sfânt. Corpul fizic este lutul, materia care durează „biserica” în care sălășluiește vremelnic sufletul, în timpul acestei vieți.
Sărbătoarea din 6 august semnifică necesitatea de a se renunța la măștile false care ne îndepărtează de adevărata noastră esență, divinitatea, și asumarea adevăratei noastre fețe - cea a adevărului, luminii și iubirii sincere și necondiționate. 

ADORMIREA MAICII DOMNULUI semnifică, așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași. Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.”

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL vine și completează șirul de zile în care se poate alege între adevăr și minciună, realitate sau iluzie, lumină sau întuneric, suflet sau mintea egotică.

Botezătorul, „cel ce botează”, este cel ce dă nume.
În sens pozitiv este „cel ce îți arată Lumina; cel ce te trezește la Lumină”.
În sens negativ: „cel ce contestă Lumina pentru a da nume întunericului”.
Ca semnificație, sărbătoarea de azi este înțeleasă de fiecare conform orientării spre suflet sau ego, spre întuneric sau lumină.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL semnifică nevoia de a înceta să mai acordăm nume, să încadrăm și catalogăm totul, altfel ne pierdem de adevărul esenței noastre. Este nevoia de a ne opri să „botezăm” totul, să încadrăm lumea în anumite concepte și denumiri, să etichetăm, și necesitatea de a observa lumea, de a ne observa, în liniștea sufletului, nu în gălăgia minții.

Este un moment de trecere, de comutare, de la fală, emfază, la tăcerea ce nu are nevoie de definiții, declarări, declamări, scandări și parafări. Este, dacă vrei, ziua în care timpul pe care îl cunoști se oprește, pentru a putea face loc unui nou timp, unei noi ere, a liniștii și păcii cu care a venit sufletul fiecăruia în această viață.



Nu întâmplător, luna august „găzduiește” două zodii semnificative: Leul și Fecioara.

Leul, guvernat de astrul zilei, Soarele, semnifică inima omului, centrul, „miezul” lui, care, pentru a se menține curat, „arde” în foc emoțiile negative care îmbolnăvesc sufletul: supărarea, ura, ranchiuna, setea de răzbunare.

Dar, dacă îți amintești, tot în această perioadă a fost și o eclipsă totală care a afectat vitalitatea falnicului Soare (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2015/04/eclipsa-totala-de-soare-din-21-august.html). 

Mulți oameni s-au confruntat cu probleme cardiace, de retenție de apă, de tensiune arterială, de creștere a glicemiei, cu dureri de cap; aparatura electronică a luat-o razna, putându-se bloca sau chiar defecta (eu mă confrunt des cu așa ceva în ultima perioadă).

Primele două sărbători ale acestei luni sunt în zodia Leului, iar asta înseamnă  că nevoia de a ne arăta adevărata față și de a adormi aspectele mai puțin divine ale noastre necesită o curățire temeinică prin ardere a emoțiilor negative, programe, idei preconcepute și credințe învechite. În fond, nu putem crește și evolua conducându-ne după aceleași reguli care ne-au făcut rău sau ne-au îmbolnăvit.

A treia sărbătoare a lunii, cea din 29 august, este deja în zodia Fecioarei, guvernată de planeta comunicării și a comerțului, Mercur. Pentru a putea renunța la a „boteza”, a cataloga, a încadra lucruri și oameni în anumite șabloane ale minții, e nevoie de o comunicare intensă dintre minte,inimă și suflet. Altfel, pot apare probleme la nivel digestiv: crize de ficat, pancreas, balonări, colite, activări de hemoragii digestive, probleme de scaun, probleme de floră intestinală.

Desigur, nicio sărbătoare, niciun ritual, nu poate face ceva în locul nostru, al fiecăruia. Absolut nimic nu ne poate schimba, dacă noi am hotărât că regulile după care ne conducem viața sunt bune, sau că „merge și așa”, doar ca să nu supărăm oamenii.

E mai ușor să ținem cont de semenii noștri decât să acordăm atenție sufletului, acea parte divină din noi.

E mai ușor să mergem la biserică, să ne batem cu pumnii în piept cu câtă credință avem, să ne urlăm pioșenia și să îi scuipăm pe cei ce nu gândesc ca noi, decât să trăim în lumină și în divinitatea care ne animă.

E mai ușor să condamnăm și să ponegrim în numele religiei, decât să iubim în numele credinței.

Luna august aduce în fiecare an un „regal” de sărbători care ne ajută să creștem și să evoluăm spre mai bine, spre nou, spre Lumină.
Asta dacă tăiem capul vechilor obiceiuri care ne mențin în trecut, în răul cunoscut.
Ce ai de făcut? NIMIC! Tocmai ăsta e șpilul.

Nu fă nimic, doar FII! 
Cu adevărata ta față, cu adevărata ta energie creatoare și cu iubirea de a spune pe nume lucrurilor, fără a „boteza” nimic și pe nimeni.

Doar FII!

Binețe, OM înțelept!



Edith Kadar

Arad. 29 august, 2017


 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 27 august 2017

ESENȚA TA EXISTĂ DEJA, OPREȘTE-TE DIN CĂUTAT!

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

 *     *     *     *     *     *     *


Cum aș putea scrie, în câteva rânduri, ca un gând, despre esența ta, a mea, a noastră?
Nu se poate, pentru că esența e mai mult decât un gând al unei zile descris în câteva rânduri. 
E o confesiune, o spovedanie, e o recunoaștere, o certificare; e o onorare, o celebrare, o sărbătorire, care nu se fac în grabă, din fuga și inconstanța minții.

Materialul pe care ți-l propun azi este, din motivele de mai sus, mai lung.
Dacă nu ai chef să-l citești pentru că ai alte lucruri, mai importante, de făcut, nu e nimic; îți mulțumesc mult că ai încercat.
Dacă cauți informații scurte, gen fast-food, pentru că nu ai timp pentru devenirea ta, clar nu acesta e materialul pentru tine.

Mă adresez ție, celui/celei care te afli în căutarea ta și care știi că tot timpul din lume este al tău.
Pentru că tu ești esența vieții tale și nu viața e esența ta!

Binețe, dragă cititorule!

Dacă ți-am atras atenția asupra subiectului pe care ți-l propun astăzi, te invit la o plimbare printre rânduri și cuvinte, și îți sugerez să pornești muzica atașată, pentru a ne însoți în dansul comunicării.


A evolua spiritual, în lumină, este o dorință afirmată de multe persoane în această perioadă. 
Se dau bani mulți pentru cursuri de evoluție și perfecționare spirituală și, de cele mai multe ori, omul nu simte nimic deosebit, nu simte viața diferit, nu se percepe pe el mai (i)luminat.

Ce-ai zice dacă ai afla că premisa de la care pornești este greșită, și că asta favorizează apariția frustrării și devalorizării lui „eu nu pot”, „nu sunt în stare”?

Ce-ai zice dacă ți-aș spune că te-ai născut înzestrat cu toate calitățile și abilitățile pe care alții vor să ți le vândă pe bani grei sau vor să te convingă că nu vei fi niciodată în stare să le dobândești, și că tot ce ai de făcut este doar să le activezi?

Evoluția spirituală este o himeră. 
Ea există deja! 
Te-ai născut evoluat, pentru că ai în ADN-ul tău toată cunoașterea și experiența moștenită de la părinți, bunici, străbunici, și așa mai departe, până la celula primordială apărută în urmă cu miliarde de ani.
Ești varianta de ultimă generație, cea mai evoluată, a strămoșilor tăi. Ai în tine toate informațiile, toată baza de date; trebuie doar să o accesezi și să o folosești întru trăire cu folos, adică fără irosiri inutile, fără lamentări sterile, fără plângeri și jeluiri gratuite, care nu duc la nici un rezultat constructiv.



Evoluția e o himeră creată pentru a te menține la un nivel mult scăzut al conștienței conștiinței. 
Sau în inconștiența conștiinței de tine!

Deja ești evoluat. Ești deja la capătul drumului la care te înhami din prea multă dorință de a urma curente de integrare în absolutul absolutului societății artificiale.

Toate aceste credințe false blochează evidența punând un zid în fața luminii cu care te-ai născut, și cedând controlul materiei grosiere.
Mintea începe jocul de a crea iluzii, prima fiind aceea că toți oamenii se nasc neștiutori, necunoscători, undeva jos, și că ar avea de evoluat. Cam ca o carte goală de conținut, ale cărei file trebuie scrise în timpul vieții. 
Doar că, vezi tu, paginile vieții tale sunt deja scrise, „orbirea” dată de minte prin educație, reguli, cutume sociale, împiedicându-te să vezi rândurile frumos așternute, și să începi să rescrii totul, pierzând esența.

Recreezi artificial sublimul existent. Cam așa poate fi sintetizată viața trăită acum.

De fapt, tu ești deja acolo, ACASĂ, în CONȘTIINȚĂ, doar că nu vezi asta din cauza piedicilor create tot de tine, de mental, din frici.

Când schimbi perspectiva, lucrurile arată cu totul altfel, de la același nivel.


Omul manifestă iubire cu orice prilej, în orice moment, doar că nu observă asta, nu realizează, prea preocupat fiind de a da un nume, de a titulariza stări, emoții, fapte. Se pierde timp identificând și catalogând totul, arhivând maculatură.

„Cineva se poartă așa pentru că...”. Aici este capcana. Te oprești să observi, să teoretizezi și uiți să mai tragi concluzii și să nu te identifici cu acea situație, stare, emoție, persoană. 
Ar trebui să te detașezi, să observi fără a te implica, așa cum observi, de exemplu, o mașină care trece pe lângă tine: ai văzut-o, i-ai remarcat culoarea, ai observat și alte amănunte, dar... atât! Viața curge nestingherită de acea mașină.
La fel, și viața ar trebui observată, fără implicare.

Implicarea emoțională face ca omul să devină subiectiv, să se identifice cu toate situațiile și stările de moment, să aibă senzația că totul face parte din viața lui, și, deci... că totul trebuie rezolvat! 

Și, pe neobservate, direcția normală a traiului zilnic a fost deviată din cauza unui eveniment cu care te-ai identificat și pe care l-ai „adoptat”.

Nimeni nu spune să nu ajuți. Dar poți să o faci fără a te identifica cu acea problemă, situație? Poți s-o faci fără a cădea în capcana ego-ului care spune că „TU poți și trebuie să îi ajuți pe toți”?
POȚI să-i ajuți, dar TREBUIE să o faci? 
De ce? Pentru a te simți mai bine? 
Trebuie să o faci deoarece ți s-a cerut în mod special acest lucru, sau pentru că ai senzația că dacă nu o faci și nu ajuți așa cum consideri TU, acel om nu se va descurca singur în viață?



Situațiile sunt create pentru a-ți reaminti cine ești cu adevărat, și nu pentru a te identifica cu ele.
Un loc de muncă neplăcut are rolul de a te determina să faci o schimbare, de a găsi ceva ce rezonează cu esența ta, și nu de a te face resemnat, de a rămâne în situații ce distrug sufletul, spunând oricui că asta e crucea pe care o ai de dus în viața asta.
Nu! Asta e doar crucea pe care tu ți-ai creat-o prin frici, neputințe și limitări, și pe care ai concretizat-o, făcând-o parte integrantă din viața-ți mirifică!

Un/o partener(ă) nepotrivit(ă) nu reprezintă o pedeapsă divină din cauză de „păcate de neam” (în fond, cine a făcut alegerea parteneriatului, ți-a pus cineva pistolul la tâmplă?), ci este o șansă. Care? 
De a vedea că nu ești acea persoană nefericită, ci că ești nefericit(ă) tocmai datorită alegerilor făcute.

E șansa ta de a alege altceva, ceva mai potrivit cu ceea ce ești acum, în acest moment al existenței; șansa de a înțelege că ești altfel, ești exact așa cum simți în sufletul tău: puternic(ă), independent(ă), hotărât(ă) și stăpân(ă) pe alegerile tale!

O persoană, o situație, au rolul de a te ajuta să vezi dincolo de ce îți arată ochii fizici și mintea, de a te înțelege pe tine.

De exemplu, dacă partenerul(a) (indiferent de domeniu) te face să fii nefericit(ă), trist(ă), insignifiant(ă), ce ai de învățat din asta? Că viața e nedreaptă? Că ești lipsit(ă) de noroc? Că așa ți-e soarta, karma, etc?
Asta este CONSTATAREA.
Bun, ai constatat. Diferența dintre tine și alții constă în ce anume faci cu această constatare, cum o rezolvi, cum finalizezi totul astfel încât să iasă altfel, mai bine pentru tine, în final.

Te mulțumești să faci constatarea, să o înrămezi și să o scoți de la naftalină de câte ori găsești anturajul și oportunitatea de a te face remarcat(ă) prin plângeri și jeluiri? „Muhuhuuuuu, ce nefericit(ă) sunt, viața asta e de tot rahatul, nu am noroc... am o cruce grea de dus!...”
Asta e soluția de VICTIMĂ, care lasă problema nerezolvată.

Sau faci constatarea, dar, în loc să îți folosești energia pentru a schimba ceva, ți-o irosești „croșetând” tot timpul scuze gen: „și eu ce să fac?.... unde să merg în altă parte?... cine mă mai ia?... ce vor zice vecinii, restul familiei?... e un păcat să plec...așa zice biserica, popa... îl supăr pe Dumnezeu dacă îl/o părăsesc pe cel/cea care mă face nefericit(ă)!”....etc.
Asta e soluția INVENTATORULUI de scuze, care lasă problema nerezolvată.

Recunoști situațiile în viața cunoscuților sau chiar a ta?


Apropo, ce crezi că a vrut Universul, Dumnezeu sau oricine vrei să îți arate cu acea întâmplare?
Sper că nu îmi cei spune că Dumnezeu te-a pedepsit pentru nu știu ce vină imaginară sau indusă de cei din jur; cred că poți mai mult decât atât!

Chiar crezi că asta face Dumnezeu? Se răzbună și îți aduce nefericire ție?
Dar cine, mă rog, ești tu?
Asta este imaginea ta despre divinitate?
E cam limitată imaginația și înțelegerea ta. Sigur doar atât poți?
Și, în această stare a conștiinței, te mai miri că ești nefericit(ă)?
Dumnezeu a venit și a făcut alegerile în locul tău?
De ce ai ales acel/acea partener(ă), deși toate simțurile ți-au spus că nu e potrivit(ă) pentru tine?
De ce nu l-ai auzit și atunci pe Dumnezeu?
De ce atunci ai auzit doar vocea ego-ului și pe cea a celor din jur? Pentru a putea da vina pe divinitate când vor începe să apară consecințele lipsei tale de judecată? Felicitări! Chiar credeam că poți mai mult!

Acea hotărâre de a te angaja, căsători, de a te muta împreună cu cineva, în ciuda semnalelor interne setate pe NU, au deviat traiectul vieții tale pe un alt făgaș decât cel menit ție de către esența ta. Ai posibilitatea de a schimba lucrurile, ascultându-ți instinctul. Sau nu.
De pe noua cale, aleasă în ciuda esenței tale, vei începe să trăiești experiențe la fel de distorsionate și distorsionante ca și calea pe care ai preferat-o, toate „garnisite” cu emoțiile de rigoare: frici, furii, nemulțumire, nefericire, devalorizare.

Și astfel, fiecare pas făcut pe drumul nepotrivit te va înfunda și mai mult în negativitate.
Poți alege să te lamentezi de fiecare moment care te trăiește, irosindu-ți, astfel, energia și sfârșind obosit(ă) de viață.

Sau poți alege să revii pe scurtătură, constatând că te-ai rătăcit, că te-ai negat pe tine, ți-ai negat divinul din tine, și luând hotărârea de a-ți relua drumul normal al vieții tale; acela în care te simți tu însuți, indiferent de aprecierile celor din jurul tău.
Faci asta, ți-ai recâștigat controlul asupra vieții tale.

Continui să te încrâncenezi, să te încăpățânezi în lamentări și plângeri de milă?
Unde crezi că vei ajunge?
Tu vrei ajutor și îl ceri, dar îl vrei așa cum și când îl vrei tu și nu cum poate cel apelat; deci tot tu pui condiții, că doar n-o să pierzi hățurile controlului acum, după ce ai renunțat la ele de bunăvoie când te-ai băgat singur(ă) în situație.


Deci, ce ai de învățat din această experiență, din orice experiență?

Că poți recunoaște o alegere neinspirată, și că aceasta nu a fost o greșeală ci o experiență de viață.
Că îți poți reîntâlni hotărârea și determinarea de a te recâștiga pe tine, respectul față de ceea ce ești, în esență.
Că te iubești prea mult pentru a te distruge din cauza unor idei preconcepute, teorii și cutume depășite.
Că ai forța și puterea de a face orice schimbare în viață, care să deschidă calea luminii, a adevărului
față de tine, a armoniei și liniștii sufletești.

Și când faci aceste lucruri, când le știi deja pentru că ai ales scurtătura spre tine, ajungi să realizezi adevărul din fața nasului, evidența: NU AI FOST NICIODATĂ ALTCEVA DECÂT O ESENȚĂ DIVINĂ CARE A EXPERIMENTAT PENTRU A ÎNȚELEGE, PENTRU A-ȘI SAVURA ÎN LINIȘTE STAREA DE TOT CU ȘI ÎN CARE S-A NĂSCUT!

Tu EȘTI deja!
Nu trebuie să devii altceva, decât să vii ACASĂ!
Ești ACASĂ deja? Asta e CONȘTIINȚA pură! Conștientizezi?

NAMASTE! (divinitatea din mine salută divinitatea din tine!)

Îți mulțumesc de însoțire și îți spun cu mult drag: binețe!



 dr. Edith Kadar
Arad, 12 septembrie 2015


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 25 august 2017

BUCURIE SAU FRICA DE A TRĂI?

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este.

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

                                                 *    *    *    *    *    *    *




Nu fă nimic ce nu rezonează cu sufletul și spiritul tău.

Fă tot ceea ce simți că te împlinește atunci, în acel moment. Nu irosi nicio clipă și nicio oportunitate ce ți se așterne la picioare. 
De-a lungul vieții ai formulat multe rugăminți ridicând ochii spre cer; de unde știi că acel moment extraordinar nu îți aduce împlinirea unei speranțe, a unui vis, a unei dorințe?

Vezi ce îți dorești; s-ar putea să se împlinească. Dar nu când vrei și nu cum vrei, ci când și cum trebuie, în conformitate cu drumul pe care ți l-ai ales de la început.

Trăiește-ți viața pentru a avea ce să le povestești nepoților tăi și a nu-i plictisi cu „să vezi ce-aș fi putut eu face cu viața mea dacă aș fi fost stăpân pe ea, aș fi fost hotărât și m-aș fi respectat”.

Frica de a trăi închide sufletul în colivie și calcă în picioare spiritul. 
Bucuria le eliberează, iar din recunoștință ele te vor împlini ca om. 

Fă ceea ce simți că te împlinește, și astfel vei trăi împăcat(ă) și în armonie cu tine.
Fă tot ce rezonează cu sufletul și spiritul tău.

Frică sau libertate?

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 25 august 2015

*    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 24 august 2017

ÎN CĂUTAREA EI...

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Am emoții. Mari emoții.
O voi cunoaște, în sfârșit!

Am auzit de ea, se vorbește despre ea, se scrie despre ea. Apare în filme ca personaj principal. Sunt deja multe legende țesute în jurul ei. Iar eu o voi cunoaște! Ea s-a interesat de mine și vrea să mă cunoască.

Am auzit că e frumoasă, e caldă, e primitoare, dar și capricioasă dacă nu o înțelegi și nu încerci să o cunoști. Că te face să te simți un rege atât timp cât stă lângă tine. Știu că te schimbă. Că te face să râzi din orice, te împinge să faci lucruri copilărești, de care altă dată erai rușinat.

Știu că mulți au căutat-o, au crezut că au găsit-o, i-au bătut la ușă în speranța unui semn de acceptare, dar s-au înșelat amarnic.
Și totuși, ea mă caută pe mine. Sunt onorat pentru că ea... se lasă așteptată, și din această cauză poate fi confundată. Unii, fără răbdare, preferă înlocuitoare, lăudându-se totuși că au găsit-o.
Este specială pentru că te face să te simți special, deosebit, unicul, și nu mai cunosc pe cineva care să îți dea atâta importanță fără a ține cont de cine ești.

Poți fi un nimeni, dar ea să te facă un rege, sau poți avea totul, dar să îți dea impresia că până atunci ai fost sărac în viață.
Am știut că va trebui să o caut, dar nu m-am așteptat să mă găsească ea.

Gata. V-am spus că sunt emoționat? Uite-o că vine. Ea este!
E mai frumoasă decât tot ce s-a spus până acum. Vă las acum.

Ah, până nu uit, să vă spun numele ei, să știți cine este atunci și dacă vă găsește.
Ea este...IUBIREA!

Binețe, cititorule!

Te invit să-i asculți muzica. 



dr. Edith Kadar 
Arad, 27 septembrie 2014

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 21 august 2017

ECLIPSA TOTALĂ DE SOARE DIN 21 AUGUST 2017, ȘI EFECTELE EI ASUPRA VIEȚII NOASTRE

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este.

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

                                                 *    *    *    *    *    *    *



Luni, 21 august 2017, are loc o eclipsă totală de Soare, vizibilă în America de Nord, momentul maxim având loc în jurul orei 21.30, ora României. Deci, evenimentul nu va putea fi văzut direct în țara noastră, însă ne influențează din moment ce astrul zilei e unul singur pentru întregul Pământ.

Eclipsele de Soare și de Lună sunt evenimente înregistrate de-a lungul istoriei, fiindu-le asociate o serie întreagă de cataclisme sau schimbări masive care au zdruncinat din temelii umanitatea.

Dar, ai fost puțin atent la ce se întâmplă cu corpul tău, cu psihicul și emoționalul tău în preajma acestor momente? Crezi că nu influențează deloc? Mai gândește-te. 
Dacă nu știi, hai să povestim, pentru a înțelege puțin dinamica relațiilor dintre noi și planete, dintre noi și tot ce se află în exteriorul nostru. Pentru că suntem parte din Univers, iar Universul e parte integrantă din noi, din fiecare.

Binețe, dragă cititorule!
Fă-te comod și pornește muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea rândurilor.




Nu sunt expert în eclipse, nu sunt astronom și nici fizician. Și dacă aș fi, aș vorbi în termeni pe care i-ar înțelege doar cei în domeniu.
În rândurile de mai jos voi vorbi despre acest subiect din punctul de vedere al astrologului amator, al căutătorului de sine însuși și al medicului ce a observat câteva efecte asupra sănătății psihice, fizice și emoționale. 
Astfel încât voi vorbi strict din prisma omului curios care a citit, a studiat și a pus lucrurile cap la cap.
Aviz cârcotașilor de „meserie” care citesc și ascultă doar pentru a găsi greșeli și nu pentru a se informa.

Eclipsele sunt evenimente astronomice și astrologice care au fascinat omenirea dintotdeauna și o vor fascina prin tenta de necunoscut pe care o aduc. 
Ele au loc de câteva ori pe an și implică cei doi aștri importanți pentru noi, pământenii: Soarele, stăpânul zilei și al luminii și Luna, regina nopții.



Eclipsele de Soare au loc în momentele de Lună nouă, pe când cele de Lună se petrec pe Lună plină. Aceasta este regula.
De obicei, eclipsele de Soare sunt precedate sau urmate, la aproximativ 2 săptămâni, de eclipse de Lună.

Privite de pe Pământ, cele două corpuri cerești au o mișcare eliptică, iar diferența de înclinație dintre traiectoria Lunii și a Soarelui este de 5 grade. 
De fapt, e vorba despre intersecția dintre drumul Lunii în jurul Pământului cu drumul Terrei în jurul Soarelui.

Cele două elipse se intersectează în două puncte, numite Noduri. Există un Nod ascendent și unul descendent.

Eclipsele de Lună au loc în preajma acestor puncte de intersecție, de aceea se poate spune cu siguranță că anual au loc minim două eclipse de Lună.


Eclipsa de Soare se produce atunci când Luna trece între Terra și falnicul astru al zilei, blocând accesul luminii. În funcție de conul de umbră care se formează, eclipsa poate fi totală sau parțială. Dacă în anumite țări Soarele e acoperit total, în altele poate fi parțial obturat, sau deloc.

Soarele este astrul luminii, al vieții, deci are un rol important în întreținerea proceselor vitale în corpul uman, al regenerării și refacerii tuturor organelor și sistemelor. Influențează, în mod special, inima, motorul vieții, și creierul, „computerul” central. 

Efectele eclipselor asupra corpului uman sunt semnificative, și se manifestă aproximativ o lună înainte și una după producerea evenimentului astronomic.

Soarele, prin procesele de întreținere a căldurii „cuptorului” său, are efect direct asupra a tot ce înseamnă circuite electrice.
De aceea, în preajma eclipselor de Soare se poate observa că, parcă, toată aparatura o ia razna. Scurtcircuite și avarii fără motiv aparent, defectări ale aparatelor electrocasnice, telefoane, computere, televizoare, etc.
De ce? Pentru că apar anomalii în câmpul electric al Pământului, care interferează cu câmpurile generate de aparatură.

Corpul uman are în jurul lui un câmp energetic măsurabil, cu rolul de a întreține transmiterea de impulsuri nervoase de la creier la organe și invers, dar și de la un organ la altul.

Transmiterea comenzilor prin celulele nervoase se face cu ajutorul curenților electrici și a neurotransmițătorilor.

În perioadele care preced și urmează eclipselor solare, sunt afectate 2 mari sisteme care funcționează exclusiv pe bază de impuls electric: sistemul nervos și inima.



În acele zile se pot simți multe anomalii în coordonare și probleme la inițierea comenzilor spre membre. Cu alte cuvinte, ca și cum în creier ar avea loc scurtcircuite care duc la amețeli, confuzii, probleme cu mersul sau cu orientarea în spațiu, incapacitate de concentrare, senzația de plutire, probleme de memorie, etc. 

Deoarece la nivelul creierului se află centrii care coordonează restul corpului, e lesne de înțeles că toate procesele vitale sunt afectate; însă doar pe o perioadă de câteva săptămâni. Pericolul apare prin decompensarea unor boli existente deja în corp, adică prin agravarea lor inexplicabilă, după ce ani de-a rândul au fost bine ținute în frâu.

Inima, motorul vieții, se contractă și bate deoarece primește impulsuri electrice de la creier printr-o rețea bine pusă la punct. Centrii nervoși care imprimă ritmul cardiac rapid și pe cel lent se află situați în apropierea centrilor ce coordonează mișcarea și sensibilitatea membrelor.

Așa încât, în perioadele de eclipse solare, apare riscul aritmiilor cardiace, tahicardii, bradicardii, fibrilații, flutter, dar și agravarea celor deja existente. Iar riscul major este producerea infarctului miocardic și a emboliei pulmonare.

Cum în 21 august 2017 are loc o eclipsă totală de Soare, efectele ei asupra circuitelor electrice vor fi încă prezente până la sfârșit de septembrie-mijlocul lunii octombrie.




Eclipsa de Lună are loc, așa cum am mai spus, pe faza de Lună plină, în apropierea Nodurilor ascendent și descendent, și se produce atunci când Terra se interpune între Soare și astrul nopții, oprind lumina.

Anual au loc minim 2 asemenea evenimente astrologice. Cel mai recent a avut loc o eclipsă parțială de Lună în data de 7 august 2017, deci cu 2 săptămâni înaintea celei de Soare.

Satelitul Terrei, Luna, are efect puternic asupra apei, fiind suficient să amintesc de maree, atât de importantă pentru navigație, dar și pentru animale.

Dacă ținem cont de faptul că organismul uman este compus 75% din apă, este lesne de înțeles de ce eclipsele de Lună au un impact puternic asupra dinamicii lichidelor din corp.

În această perioadă e posibil să apară edeme (retenții de apă) în diferite părți ale corpului, chiar dacă până atunci nu au mai fost asemenea probleme.
Rinichii, cei care răspund de circularea și eliminarea apei, sunt predispuși la colici (crize). 

Tot în acea zonă se află glandele suprarenale care secretă adrenalina și hormonii care reglează tensiunea, glicemia și sexualitatea. În perioada de efect a eclipsei de lună (încă aprox. 4-6 săptămâni după producere), pot apare atacuri de panică, agitație inexplicabilă și greu controlabilă, pusee de hipertensiune arterială sau, din contră, tensiune scăzută, variații de glicemie (zahăr în sânge), cu agravarea diabetului sau prăbușirea glicemiei (hipoglicemie), sau tulburări majore de dinamică sexuală. Alte predispoziții specifice acestei perioade sunt dereglajele hormonale, probleme ale somnului, dureri de cap care nu cedează.

Cum am mai spus, intersectarea traiectoriei Terrei cu a Lunii se produce în punctele numite noduri: ascendent și descendent





În astrologie, Nodul ascendent se numește Nodul Nord (NN) sau Capul Dragonului și „vorbește” despre calea pe care trebuie să o adoptăm în viața actuală.

Nodul descendent se numește Nodul Sud (NS) sau Coada Dragonului, dând informații despre viețile trecute și bagajul karmic cu care venim în această existență.

Interpretarea se face în funcție de zodiile și casele în care se situează în momentul nașterii fiecăruia, în ceea ce se numește astrograma natală. Cele două noduri sunt dispuse întotdeauna la 180 de grade, astfel încât dacă NN e într-o zodie, NS va fi automat în zodia opusă.

Din cauza apropierii de Noduri care au semnificație karmică, eclipsele de Lună favorizează descărcările karmice, accelerându-le.

Dar, atenție! Nicio eclipsă nu poate rezolva un aspect al vieții în locul tău! 
Nu te gândi că „vine tanti eclipsa și-mi se rezolvă automat toate problemele, mi se șterg din datorii și va fi bine!”. Nu! TU ești cel/cea care va trebui să inițiezi schimbări în viața ta; momentele de eclipsă îți vor da doar un impuls, însă unul important.

Eclipsele aduc oportunități și energii puternice. Dacă nu te folosești de ele, îți vor zdruncina viața din temelii.



Deoarece perioada în care eclipsa lunară din 7 august are efect asupra noastră se întinde până pe la mijlocul lunii septembrie, iar eclipsa de Soare tocmai va avea loc, rezultă că în luna septembrie pot exista efecte suprapuse ale celor două evenimente astronomice.

Risc de infarct miocardic, crize de angină pectorală, acutizarea bolilor de sânge (de la anemii severe, la leucemii, mieloame, etc), pareze, furnicături, inflamații în diferite zone ale corpului, tamponadă cardiacă, edeme cerebrale, etc.

La ce te mai poți aștepta în perioada următoare?
Dă-mi voie să-mi exersez puțin cunoștințele de astrolog amator.

În momentul eclipsei de Soare, astrul zilei se află în zodia Leului, alături de astrul nopții, aflat în faza de Lună Nouă, și de Nodul lunar Nord sau Capul Dragonului. 
Acest aspect „vorbește” despre posibilitatea de a-ți pierde sau a ți se lua tot ce este sclipitor, strălucitor în viață, acele „pietricele” colorate la care ții și cărora le acorzi importanța unor diamante. Adică FORMA, care îți ia ochii, pentru a fi pregătit(ă) să accepți în viața ta FONDUL real, acela care te umple de esență.

Este o perioadă în care strălucirea FORMEI, Soarele, pierde din putere, fiind acoperit de astrul nopții, Luna, FONDUL, intuiția, introspecția.

Eclipsa totală de Soare simbolizează capitularea emfazei, a orgoliului, vanității ego-ului, în fața liniștii adevărului lipsit de înflorituri și strălucire, a realității greu acceptate de minte - tăcerea sufletului, a esenței noastre divine.

De aceea, în această perioadă pot ieși la suprafață minciuni bine ascunse și camuflate, precum și secrete de familie adânc îngropate.

Cum Soarele reprezintă evidența, lucrurile pe care le expunem pentru a impresiona, Luna vine și „sapă” prin această „construcție”, demolând tot ce e construit pe minciună și falsitate.


Simbolistic, această eclipsă este alegerea pe care trebuie să o facem fiecare dintre noi.
Cam ca în basmul „Fata moșului și fata babei”. Fata babei a ales lada cea mai strălucitoare și mai colorată, dar a găsit în ea balauri care au devorat-o. Fata moșului a ales lada cea mai ponosită și mai veche, dar în ea a găsit bogății.

La fel se întâmplă în viață: mulți aleg forma strălucitoare, dar plină de himere, în detrimentul fondului, singurul care dă adevărata valoare.

Eclipsa de Soare este totală, și poate predispune la creșterea tensiunii arteriale, a glicemiei și la tulburări hormonale, semn că nu se vrea a se renunța la ceea ce e cunoscut pentru a primi ceva necunoscut și incontrolabil.

Cum Soarele se află în zodia Leului și răspunde, cum am mai spus, de inimă, de circulație, sânge și vase, se poate spune că în această perioadă sunt favorizate ruperile de relații dependente cu familia de origine (părinții), și orientarea spre traiul independent. Cu alte cuvinte, mulți pot înțelege că viața și concepțiile lor de viață nu sunt ale lor, ci au fost luate și aplicate de la părinți, ca niște programe, și care  nu aduc liniște sufletească, ci nefericire.

Este ca și când realizezi că te porți cu soțul tău cum s-a purtat mama cu tata, nu cum ai vrea tu; sau îți tratezi soția ca tatăl tău, deși tu, în realitate, nu asta ai vrea.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru a înțelege celălalt aspect al eclipsei: principiul masculin, Soarele, și principiul feminin, Luna, se contopesc pentru a forma un întreg.

Este o perioadă excepțională pentru ca sufletele complementare să se recunoască și să se unească pentru a forma UNUL, Dumnezeu.



Cum Nodul Nord sau Capul Dragonului se află acolo, la eclipsă, înseamnă că această perioadă este propice pentru a împlini vise, a crește și a evolua personal, sufletește și spiritual. Dar fără ego, laudă și emfază.

Această eclipsă totală de Soare este, dacă vrei, ca un portal prin care poți intra după ce vei lăsa la ușă hainele ponosite ale trecutului care ți-a adus ceea ce știi. Iar acolo te așteaptă straiele noi ale viitorului. Alegerea îți aparține.

Așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), între 15 august și 8 septembrie, cerurile rămân deschise pentru ca energia divină să poată curăți obiceiurile distructive ce ar trebui să „adoarmă” în noi, pentru ca apoi, din 8 septembrie, să poată curge prin corpuri, minți și suflete curățate.

În concluzie, folosește energiile acestei perioade pentru a face schimbările pe care le tot amâni în viața ta, altfel schimbările vor veni dar nu cum vrei și când vrei, ci așa cum ți se cuvine.

Fii înțelept și folosește oportunitățile care ți se oferă, acum, pe tavă.

Binețe, dragă cititorule, și îți mulțumesc că m-ai ascultat!

dr. Edith Kadar
Arad, 21 august 2017



*    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/04/eclipsa-totala-de-soare-din-21-august.html)

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.  


sâmbătă, 19 august 2017

A IMITA, A COPIA, A PLAGIA ÎȚI ANULEAZĂ DIVINUL ORIGINAL, OMULE!

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Sursa: internet

În ultima perioadă am văzut multe cópii, imitații de texte și chiar de oameni, semn că aceasta este tema de rezolvat pe care ne-o aduce perioada actuală.

Văd citate preluate, dar la postare se uită a se trece autorul, iar cel ce postează devine  mândrul receptor de felicitări pentru înțelepciunea care s-a teleportat brusc și instant în viața lui, a postacului.

Dorința de a aparține cuiva, unui grup, nevoia de a fi observat, lăudat, încurajat, a distorsionat, pentru mulți, calea cunoașterii de sine. În fond, e mai ușor să pășești pe poteci deja descoperite și bătătorite, decât să îți creezi propriul drum deoarece asta presupune să știi cum să-l descoperi și să ți-l trasezi.

Nu mai copia, nu mai imita, nu mai plagia, omule!
Fă-ți propriul tău stil de a te purta, de a te îmbrăca, comporta, de a vorbi și de a scrie.

Este ca și cum ai vrea să te apuci de cântat, și îți asculți la nesfârșit interpretul care te inspiră, dar nu pentru a vedea cum lucrează, cum modulează vocea, cum și-a găsit stilul lui propriu, ci pentru a începe să-l imiți ca și ritm, voce, melodii, tempo, versuri, stil, iar apoi te apuci și cânți, încântat de talentul tău, fără să-ți dai seama că acela nu ești tu.

Sau vrei să-ți faci o lucrare scrisă, și începi să copiezi, schimbând doar topica, pe ici, pe colo.

Da, cei care nu știu pe cine imiți din toate punctele de vedere, te vor aprecia, te vor lăuda, iar tu te vei simți realizat.

Doar că, vezi tu, TU ȘTII că nimic nu-ți aparține, nu e al tău, că pentru ceea ce primești laude nu este creația ta originală, ci biată copie, imitație. MINCIUNĂ.

Asta vrei? Să fii toată viața ta lipsit de originalitate? 
Nu ar fi mai bine să îți folosești energia investită în studiul stilului altcuiva, pentru a-ți face propriul stil?

A, și să știi că dacă spui că nu e adevărat, că nu e așa, sau că nu ți-ai dat seama, nu ești absolvit, și nu îți dă dreptul să continui.
De ce? Nu pentru că cel pe care îl copiezi îți atrage atenția, iar tu te dai victimă, ci pentru că există ÎNTOTDEAUNA o justiție divină. 

Dacă ești dispus, dragă om, să te predispui la pierderi de toate felurile: financiare, boli, moartea cuiva drag, continuă liniștit.

Se spune că „somnul rațiunii naște monștrii”, sintagmă atribuită pictorului spaniol Francisco de Goya.

Dar, atunci, SOMNUL CONȘTIINȚEI ce naște? ANULAREA DE SINE, zic eu.

Când conștiința ta nu mai e trează, devii ceva ce vrea mintea ta, îți anulezi esența divină, îl scoți afară pe dumnezeul din tine, și înscăunezi în locul său iluzia și himerele. Iar acesta este primul pas spre construcția propriului iad. 
Mai apoi, vor urma și alte minciuni cu care îți anulezi, încet dar sigur, restul de suflet ce ți-a mai rămas.

Măi, omule, chiar vrei să fii toată viața o copie, o imitație care calcă doar pe potecile descoperite și bătătorite de alții?

Fii, dacă doar asta vrei de la viață, și te mulțumești cu atât de puțin. Vei primi laude de la cei ce nu știu, iar ele îți vor hrăni orgoliul, ego-ul, ce va crește și te va anula și pe tine, rânjindu-ți sarcastic.

Fii un original! Observă, ia-ți notițe, dar fă-ți propriul tău stil. 
Păstrează-ți atenția clară, nu poți spune „nu mi-am dat seama”, și să crezi că asta va fi o scuză pentru a continua și a te victimiza.

Dacă tot ce știi este să copiezi, să imiți, înseamnă că habar nu ai cine ești și ce cauți în propria ta viață.
Asta vrei? Continuă. Karma is a bitch!

Mulți vor citi, dar vor continua a face la fel.
Puțini sunt cei care își formează un stil propriu. De ce? Pentru că asta implică cea mau grea, istovitoare, incomodă, solicitantă, dar frumoasă muncă: cea cu tine însuți!

Fii original, omule, și vezi-ți de calea ta. Iar dacă se vor ivi copiatori, plagiatori, tu vei ști că ești pe calea ta. Imitatorii te consideră un exemplu, și ar vrea să devină la fel, dar nu știu cum.

Așa cum am spus în materialul „NU FI O COPIE, FII UN ORIGINAL” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/11/nu-fi-o-copie-fii-un-original.html), poți alege să fii original sau copie, autentic sau imitație, unicat sau duplicat, real sau replică. Ce alegi? Unde te încadrezi?

Tu alegi, dar fii pregătit să-ți culegi roadele, mai târziu.

Există un singur model pe care merită să-l copiem, imităm, plagiem cu toții: DUMNEZEU!
Dar nu pentru a deveni El, ci pentru ca noi să devenim varianta noastră optimă. Iar asta presupune că vrei să-l cunoști, să-l studiezi, să îl înțelegi. Unicul. Originalul, UNUL.

Binețe ție, cititorule!

Sursa: internet


dr. Edith Kadar 
Arad, 19 august, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 17 august 2017

A CREDE ÎN ȘI CU CREDINȚĂ

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *


ATENȚIONARE: În acest material voi folosi de multe ori „caps lock” nu pentru a țipa, ci pentru a sublinia ceva. 

Ai sau nu ai CREDINȚĂ? 
CREZI cu adevărat în ea, sau doar ți-o urli și ți-o fluturi cu anumite ocazii?
CREDINȚA are ca rădăcină verbul A CREDE. 
Ceea ce CREZI cu adevărat îți creează CREDINȚA. 
Ai grijă în ceea ce CREZI, aceea devine CREDINȚA ta adevărată!

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să-mi fii alături pe calea gândurilor și a crezurilor mele, pentru a discuta un subiect sensibil pentru ego-uri. 
Ca de obicei, apelez la înțelepciunea ta, și te rog să nu scoți din context paragrafe care îți coafează orgoliul și vanitatea. 
Dacă nu rezonezi, îți mulțumesc cu ai trecut pe aici. Dacă rezonezi, bine ai venit! 


Orice poți atinge, ajunge, rezolva, apuca și vindeca dacă ai CREDINȚĂ.

Da, știu, vei sări să-ți bați pieptu-ți înfoiat de ego cu pumnu-ți plin de orgoliu, vei spune că ești plin de credință, și vei explica oricui e dispus să te asculte (nu obligatoriu să te și audă!) ce mare credincios ești în Dumnezeu.

Doar că, vezi tu, CREDINȚA e un cuvânt, o stare, ce vine de la verbul A CREDE.

Poți crede în Dumnezeu, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEU.

Poți crede în Dumnezeul prezentat într-un anumit fel, cu anumite caracteristici, dar să-l respingi pe Allah, Isten, God, sau orice altă denumire străină ție, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN RELIGIE.

Poți crede în vindecare, iar asta înseamnă că ai CREDINȚA ÎN VINDECARE, iar aceasta va duce la vindecarea tuturor bolilor, indiferent de gravitate și de prognosticul emis.

Poți spune cât vrei că tu crezi în Dumnezeu, dacă nu crezi în vindecarea ta proprie, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN SUFERINȚA TA.

Poți crede în tine, în forța ta, în capacitățile și abilitățile tale, poți crede că vei reuși orice, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN TINE.

Poți crede că doar tu ai dreptate, că toți ceilalți greșesc, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN ORGOLIUL TĂU.

Poți crede că tu nu ai nicio vină pentru nimic din viața ta, și că tot ce ți se întâmplă în viața ta e vina altcuiva, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN PARANOIA TA.

Poți crede că totul ți se cuvine numai ție, și că ceilalți sunt niște hoți de oportunități, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN MEGALOMANIA TA.

Poți crede că ești singurul om deștept și că ceilalți sunt fraieri și cam proști, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN VANITATEA TA.

Poți crede în cei care îți spun ce să faci și cum să îți trăiești viața, iar asta înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEII UMANI PE CARE ȚI I-AI CREAT.

Poți crede în fricile care te animă, în furiile, ura și ranchiuna care te devorează pe dinăuntru; poți crede în invidia care schimonosește sufletul și în încrâncenarea care îți distorsionează realitatea ta zilnică. Iar toate astea înseamnă că ai CREDINȚĂ ÎN IADUL DIN INTERIORUL TĂU. 


Poți CREDE în ORICE sau ORICINE cu tărie, cu încrâncenare, cu disperare, cu hotărâre, cu determinare.
Poți CREDE din vârful buzelor sau din profunzimea sufletului.
Poți urla cât de credincios ești sau îți poți trăi CREDINȚA în pacea dinlăuntrul tău.

Nu contează ceea ce spui, dacă nu CREZI în vorbele tale.
Nu contează ce faci, dacă faptele tale sunt goale de verbul A CREDE.

Faptul că susții cu orice ocazie că AI CREDINȚĂ, nu înseamnă că tu și CREZI ceea ce spui. Doar nu te dor vorbele.
Faptul că judeci CREDINȚA altora, indiferent în ce o au, nu te face pe tine întâiul CREDINCIOS al Terrei.

Degeaba urli sus și tare că tu CREZI într-unul Dumnezeu, dacă la primul semn de boală îți abandonezi CREDINȚA, și te repezi la cel mai accesibil dumnezeu - medicamentele luate cu pumnul.

Nu are importanță cine și ce ești, ce religie ești, ce orientare politică, socială sau sexuală ai, atât timp cât CREZI cu adevărat în tine, ai CREDINȚĂ în esența ta divină.

Când verbul A CREDE este plin de miez, de conținut, și vine din adâncul sufletului, se naște CREDINȚA, acea stare care creează viața, armonia și pacea interioară. 
Dar când e golit de conținut, de esență, de miez, A CREDE e o mască, o minciună, o lozincă scandată și urlată cu atât mai tare, cu cât ea lipsește, de fapt.

Poți spune că CREZI în frumusețe, pace, armonie, însă ele devin realitate doar atunci când vorbele primesc binecuvântarea și suflul divin al sufletului. 
Dacă în interiorul tău e furtună și înnorat, această stare va răzbate dincolo de cuvintele tale de suprafață, spuse doar pentru impresionarea auditoriului.

Nu trebuie să CREZI în teorii, reguli, cutume și paradigme care nu rezonează cu esența ta divină. În fond, divinitatea, spiritul, a hotărât să vină aici, în această viață pe Pământ, pentru a-și putea extinde miezul, esența și asupra materiei, gândurilor, emoțiilor și minții. Nu invers.

Doar atunci când CREDINȚA vine din interiorul tău, vei CREDE în tine, în valoarea ta, în vindecarea ta, în renașterea ta. 
Până atunci, o vei căuta în exterior cu surle și trâmbițe, CREZÂND în orice pietricică strălucitoare, și dându-i valoare de CREDINȚĂ absolută.

Ceea ce CREZI cu adevărat îți creează CREDINȚA. În Dumnezeu, în tine, în religie, în vindecare, în orgoliu, în iad, etc.

Ai grijă în ceea ce CREZI, aceea devine CREDINȚA ta adevărată!

Crezul meu:
CRED ÎN DUMNEZEU!
CRED ÎN LUMINĂ!
CRED ÎN IUBIRE!
CRED ÎN MINE!

Binețe, dragă OM, și mare mulțumire de însoțire pe rândurile gândurilor mele!


dr. Edith Kadar 
Arad, 17 august 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/08/a-crede-in-si-cu-credinta.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.