miercuri, 30 martie 2016

ALEGERILE VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *


Te-ai gândit vreodată la alegerile pe care le-ai făcut, le faci și le vei face în viață? 
De ce ai făcut o anumită alegere pe care acum o regreți sau de ce nu poți schimba nimic într-un anumit moment al vieții tale?

De câte ori te-ai aflat în fața unei răscruci a existenței tale, și în loc să iei o hotărâre, te-ai dat bătut(ă), mulțumindu-te doar să comentezi, pe larg și pe scurt, ce și cum ai fi făcut dacă ar fi vrut mușchii tăi să ai curaj?

De câte ori ai știut că va trebui să alegi o cale în viață, dar ai făcut-o folosind criteriile altora, considerați de tine mai pricepuți în ale trăirii?

Dar, de câte ori ai făcut alegeri în viață, ai optat pentru o variantă mai grea sau mai ușoară, și ți-ai asumat riscurile, hotărât(ă) să faci până la capăt ce ai simțit că te împlinește?

Binețe, cititorule!

Te invit să povestim puțin despre un subiect foarte actual, și îți propui să pornești și muzica în timp ce citești, pentru a-ți fi alături pe calea rândurilor.

                                   

Alegerile le faci atunci când vrei să schimbi ceva în viață, când te-ai săturat de ce a fost, când vrei...altceva, ceva mai bun, mai optim, mai rapid, mai ușor, mai bine...

Schimbarea presupune multă energie pentru că e necesar să îți orientezi toată strategia, credința și determinarea spre ceva iluzoriu, ceva ce nu e palpabil, ceva plin de necunoscut, dar încărcat de speranțe: viitorul!

De obicei îți faci singur(ă) alegerile; tu hotărăști în viață când, cum, unde, de ce, până când, cu cine, cu ce...etc.
Dar sunt și situații în care viața te pune să faci alegeri, vrei-nu vrei, chiar dacă traiul de până atunci era bun, confortabil sau doar acceptat. 
Indiferent cum ți-ai văzut viitorul până atunci, va trebui să iei o pauză și să ți-l reconsideri, reanalizezi, realiniezi după date noi.

Ce faci atunci?

1.- O variantă ar fi să nu faci nimic, să îi lași pe alții să hotărască pentru tine, iar tu să vii la sfârșit și doar să comentezi cum ai fi făcut tu dacă ai fi avut curajul și nu ai fi fost copleșit(ă) de lașitate. Ai ști să spui pe larg și pe scurt cum și ce ar fi trebuit, blamându-i pe toți cei care au fost implicați, înjurându-i pe ei și pe mama lor, că nu te-au întrebat cum să facă pentru ca ție să-ți fie bine. Toate astea pentru că ai făcut o alegere: aceea de a fi nesimțit și laș; ai ales să fii condus(ă) de frică și să îți calci în picioare curajul de a fi tu însuți, de a crede în tine, de a crede în drepturile tale. 

Dacă alegi această variantă, ești o VICTIMĂ patetică a vieții, care respiră și mănâncă realitatea cusută de ceilalți. Și totuși, pentru a nu te simți pe deplin neputincios, alegi la final (alegere, din nou) să îți creezi iluzia că ai spus și tu ceva. Însă doar la sfârșit, când zarurile au fost aruncate, jocurile făcute și cărțile împărțite; atunci când nu se mai poate schimba nimic.


Dacă faci parte din această categorie, cea de victimă profesionistă, nu vei merge la niciun medic dacă ești bolnav pentru că știi că toți sunt incapabili, nu faci nicio școală de specializare că oricum profesorii sunt corupți, nu faci copii sau dacă îi ai ei sunt oricum nerecunoscători, nu ai prieteni pentru că toți vor vrea ceva;

Iar dacă ar fi să extindem discuția la nivel de conștiință  colectivă, nu vei merge la vot pentru că oricum toți sunt tâmpiți, atât candidați cât și alegători, sau nu vei face nimic pentru a schimba un regim corupt, mulțumindu-te să-ți exprimi părerea (atotcunoascătoare în orice domeniu) la bodega din colț, sau acasă, vecinilor de bloc, familiei plictisite de placiditatea ta sau pe paginile de socializare, „ascuns(ă)” în spatele unui nume și a unei poze demne de basme.

Nu vei ști niciodată să-ți susții alegerea cu argumente pentru simplul motiv că nu ai așa ceva. Tot ce posezi e o imensă frustrare de a fi un...neica nimeni, și un mare geamantan de invective și jigniri la adresa celor care sunt diferiți de tine.

2.- A doua variantă ar fi să-ți găsești bruma de determinare de a alege schimbarea, dar de a o face pe criteriile altora. Oricât de mult ți-ai susține lozincile strigate, în adâncul sufletului tău habar n-ai cum și de ce să o faci așa cum zice x sau y, mama, tata, soțul, șeful, partidul. 


Ești doar o prelungire a primei categorii, doar că ai curajul să „latri” și să muști pentru că ai sprijinul altora, nu ești singur(ă); comentariile tale sunt doar în public, când ești inundat(ă) de inspirația de a spune ce zic toți ceilalți (nu ceea ce crezi tu), savurând bucuria și energia grupului. 
E posibil să fii propulsat în față pentru că cei din prima categorie au nevoie de un purtător de cuvinte, un reprezentat al lor care să iasă în față, pe care să-l aduleze dacă rezultatul e bun, sau pe care să-l distrugă dacă lucrurile nu ies așa cum trebuie. 
Vei folosi în discuții argumente care nu mai au nicio relevanță în a descrie calitatea sau valoarea umană a celorlalți. Ceilalți nu sunt buni pentru că au altă înălțime, culoare a pielii, au altă religie sau rasă, altă naționalitate, locuiesc în afara țării pentru care tu nu ai făcut nimic, etc. 


Dacă faci parte din această categorie, ești MARIONETA perfectă, instrumentul ideal pentru ca alții să te manipuleze cum vor ei, în timp ce tu îți imaginezi că ești punctul pe i, virgula sub ț, alfa și omega, etc. Da, e adevărat, doar că ești începutul sfârșitului tău ca entitate, din momentul în care ai căzut în capcana de a-i reprezenta și sluji pe ceilalți. Drumul spre iad e pavat doar cu intenții bune, nu?

3.- A treia variantă ar fi să fii sigur pe tine, să ai în minte clar conturat viitorul după chipul, asemănarea și realismul tău. Tu știi din start cine ești și ce poți, și nimeni care spune contrariul nu are vreun afect asupra ta decât, eventual, de a-ți întări determinarea să-ți urmezi calea pe care ai ales-o. 

Tu ești CREATORUL tău, al universului în care exiști, al realității zilnice; tu știi ce e mai bine pentru tine și nu-i lași pe alții să-ți spună cine ești și ce poți să faci.

Unii spun că ești egoist(ă), alții te învinuiesc că ai uitat de unde ai plecat. 
Ți se spun tot felul de lucruri de către cei din primele două categorii deoarece singurul lucru care le-a rămas de făcut în impotența lor este să încerce să te tragă în mlaștina neputinței lor pentru a-și găsi ei o justificare gen „vezi, că și tu ești la fel?!”, sau să te împroaște cu noroi. 

Tu ești cel/cea care poate iniția schimbarea pentru că alegerea pe care o faci e clară, concisă și motivată. Tu EȘTI deja ceea ce victimele și marionetele nu vor putea fi vreodată, nu pentru că nu ar avea capacitatea, dar au ales să nu o facă. Tu ești surd la vocile din afară și ți-o asculți doar pe cea interioară, a ta!

Tu ești cel care, alegând să fii tu însuți, aduci schimbarea în jurul tău deoarece nu faci valuri, nu forțezi, nu condiționezi, respecți, faci lucrurile nu pentru a demonstra ceva ci pentru că acela e pasul următor, logic. 
Și pentru că nu ai încrâncenări, ură, ranchiună sau alte emoții negative, lași lumina să treacă prin tine pentru ca ea să se orienteze nestingherită spre toți cei care au nevoie de ea.


Indiferent din ce categorie faci parte: victimă, marionetă sau creator, TU ai ales să fii așa, modelându-te sau lăsându-i pe alții să o facă în locul tău.

Alege să fii ceea ce vrei, asumă-ți responsabilitatea.
Iar dacă nu îți place, alege schimbarea și nu-i lăsa pe alții să aleagă în locul tău.

ALEGE SĂ FII SCHIMBAREA PE CARE O VREI!

Binețe, cititorule!

P.S. Azi îți propun să alegi să faci o pauză de 10 minute și nu numai să asculți melodia atașată, dar să te și uiți la clipul muzical pentru a admira frumusețea și măreția oceanului, imaginându-ți că apa îți curăță orice urmă de nehotărâre a ta. 
Vizionare plăcută!

dr. Edith Kadar
Arad, 16 noiembrie, 2014


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2014/11/binete-cititorule-te-ai-gandit-vreodata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 23 martie 2016

SPUNE-MI CÂT TE RELAXEZI CA SĂ-ȚI SPUN CINE EȘTI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

 *     *     *     *     *     *     * 



Spune-mi cât și cum te relaxezi ca să-ți spun cine ești.

Am adaptat un cunoscut proverb pentru a avea motiv să discutăm despre o prea-cunoscută problemă: lipsa de relaxare.
Știi tu, starea aceea în care faci ceva care îți place, dând astfel posibilitatea corpului să-și refacă forța și energia.
Îți amintești, nu?

În fiecare zi îți încarci programul cu tot felul de lucruri de făcut, și deja au ajuns atât de multe încât nu mai faci distincția între ceea ce e important și ce e urgent.
Toate au același grad de importanță și urgență, și orice abatere de la programul bine stabilit de mintea ta devine factor iritant și perturbator.
Până și tu, cu necesitățile tale cu tot, ocupi un loc secund, terț, în orarul propriei tale vieți.

Dar, uiți un lucru important: de unde iei, trebuie să pui la loc. Adică energia pe care o tot dai, trebuie refăcută obligatoriu, altfel... surmenaj, depresie, anxietate, boli cronice, maladii degenerative... moarte. Punct.
Și asta doar pentru că ai uitat, sistematic, să te reîncarci cu forță, putere, energie, bucurie și stare de bine.
A trebuit să muncești mult și bine pentru alții, așteptând în van să ți se recunoască meritele de către cei cărora li se cuvine totul.

Dar, dacă în programul tău zilnic te treci și tu cu o oră, timp în care să faci ce vrei pentru că ți se cuvine, și să fii surd(ă) la încercările altora de a te face să te simți vinovat(ă) de plăcerea relaxării, vei vedea nu numai că vei reuși să faci tot ce ți-ai propus, dar să mai faci și ceva extra.

Când ție ți-e bine, așa le este celor din jur. Când încerci să trăiești prin alții, ghinion, rămâi cu bateriile descărcate.

Relaxează-te și îți spun: armonie.
Extenuează-te, și îți spun: agonie.

Armonie sau agonie?

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar
Arad, 24 noiembrie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/08/gandul-zilei-06-august-2015-spune-mi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 18 martie 2016

ARTA DE A FI FEMEIE - emisiune TV din 17 martie 2016

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Cititorule, binețe!

De această dată te invit să urmărești emisiunea „Câte-n Lună și-n Stele” difuzată de TV Arad la data de 17 martie, în care povestesc cu gazda mea, Codruța Belean, despre arta de a fi femeie, feminină, fără a fi feministă.

În ciuda titlului, emisiunea nu se adresează doar femeilor, ci și bărbaților, partenerii noștri care ne completează, indiferent că sunt soți, fii, tați, frați, iubiți, amanți, parteneri.

„A fi femeie nu înseamnă a fi plină de forme și golită de fond, de feminitate.
Formele corpului și aspectul fizic nu te transformă automat într-o femeie.
Feminitatea nu ține de exterior ci de ceea ce vine din interiorul tău.
Este ceea ce rămâne după ce dai la o parte superficialitatea și gălăgia societății, te dezbraci de hainele iluziilor și îți asumi „nudul” originalului, al veritabilului, al naturaleții.

A arăta a femeie poate oricine, dar a fi înzestrată cu FEMINITATE și a fi FEMEIE e apanajul celor speciale.”

Acesta este un fragment din articolul semnat de mine și intitulat „LA MULȚI ANI, FEMEIE!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/03/la-multi-ani-femeie.html), postat pe blog la 8 martie, și care a constituit punctul de plecare al discuțiilor din cadrul emisiunii amintite.

Vizionare plăcută, mare mulțumire de însoțire și binețe îți spun dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 18 martie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 14 martie 2016

TONUL SUFLETULUI ȘI „MUZICA” VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Tonul materialelor citite este dat de tine.

Atunci când te apuci să citești ceva, indiferent dacă e un simplu mesaj, un text sau o carte, o faci cu propria ta voce interioară, cu propriul tău ton generat de starea sufletească în care te afli în acel moment.

Dacă ești fericit, bucuros, optimist, binedispus, calm, echilibrat, încrezător în tine, orice cuvânt auzit sau citit va fi pozitiv, chiar dacă citești o înjurătură.

Dacă, din contră, ești furios, frustrat, nervos, înfricoșat, încrâncenat, scârbit, plictisit, tonul împrumutat va fi la fel, chiar dacă cel/cea care a scris a vrut să transmită un mesaj pozitiv.

Atunci când nu realizezi aceste lucruri, riști să proiectezi pe celălalt propriile tale stări, să nu înțelegi ce vrea să spună pe motiv de interpretare eronată, iar comunicarea să se blocheze sau să degenereze în dispută.

Nu uita că tonul cuvintelor citite e al tău; în fond, sunt fraze scrise, nu auzi vocea autorului.
Dacă ții cont de asta, poți să te cunoști și să eviți conflicte. Dacă nu, toți ceilalți îți vor părea inamici, comunicarea se va transforma într-un război al orgoliilor, iar tu te vei izola, considerând că ești neînțeles.

Nu poți să cunoști un om și să-l judeci după o frază, text, mesaj scris.
Interpretările sunt „scurtătura” cunoașterii adevărate, și spun multe despre cel care le face.

Tonul face muzica, se zice. 
Fă-ți sufletul să aibă tonul unei muzici pline de înțelepciune!

Binețe, dragă cititorule!



 dr. Edith Kadar 
Arad, 10 noiembrie 2015

*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 13 martie 2016

SALVAREA ALTORA, CU ORICE PREȚ

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Ajutorul pe care îl dai altora spune multe despre tine.

Dacă sari în ajutor fără să ți se ceară, ai sindromul „salvatorului”. Îi ajuți pe toți, oricând, oriunde; dacă trebuie, dacă nu, tu te bagi în viața omului că doar „trebuie” să ajuți.
Faptul că nu ți s-a cerut ajutorul este, pentru tine, un amănunt nesemnificativ, și nici nu mai stai să realizezi acest lucru și că invadezi teritorii private, vieți, doar din dorința de bine dictată de ego-ul tău.

Imaginează-ți că stai, pur și simplu, pe marginea unui drum, și vine cineva care, fără a te întreba, presupune că vrei să treci strada. Și, bazându-se doar pe bănuiala lui, te ia pe sus și te duce pe partea cealaltă. Tu, nu numai că vei fi revoltat, dar îi vei și spune vreo două „binefăcătorului” care a vrut să te salveze.
Tu vei rămâne cu supărarea, iar el se va plânge tuturor că a făcut un mare bine, iar tu ești un nerecunoscător care nu i-ai spus nici măcar „mulțumesc”. 

Ți se pare cunoscută situația? Ai fost în vreuna din ipostaze?

Dacă faci fapte de „bine” bazate pe presupunerile minții tale, se cheamă că ești egoist(ă) deoarece crezi că gândirea ta este atât de bună încât e valabilă pentru toți, și că ceilalți sunt incapabili să se ajute singuri doar pentru că nu o fac ca tine.

Oprește-te din a presupune ceva, a interpreta, a crede despre și a proiecta pe alții părerile tale. Oamenii vor reacționa neașteptat, iar tu te vei victimiza considerându-i pe ceilalți nerecunoscători.

Drumul spre propriul tău iad este pavat cu bune intenții... și presupuneri... și interpretări... și proiecții... și credințe false. 
Fă cale întoarsă, spre tine, până nu e prea târziu!

Binețe, dragă cititorule!


 dr. Edith Kadar 
Arad, 21 iulie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 11 martie 2016

ADEVĂRUL - UNUL SAU MAI MULTE?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Fiecărui om îi place să vorbească despre adevăr.
Dar, al lui e cel mai cel: mai bun, mai adevărat, mai definitoriu, mai merituos, ridicându-l până la rangul de adevăr universal.
Fiecare este convins, conștient sau nu, că al lui este general valabil, cel mai plin de esență și real adevăr care poate exista pe fața pământului.

Probabil îmi vei spune că nu există mai multe adevăruri, există doar unul singur: ADEVĂRUL. Profund! Și care e ăla, spune-mi, rogu-te?! Oricât te vei strădui să enunți vreun adevăr, acela va fi ceea ce tu înțelegi prin  acest cuvânt; va fi, deci, părerea ta, adevărul tău despre...ADEVĂR. Înțelegi ce vreau să spun?

Dar, te-ai gândit vreodată cine stabilește care este adevărul? Cine are dreptate?

Dacă tu ai dreptate tot timpul, înseamnă că ceilalți sunt ignoranți și nu știu nimic?
Oare, adevărul lor nu este bun la modul general, sau doar nu rezonează cu tine?
Și dacă ceea ce este valabil pentru tine e valabil pentru toți ceilalți, atunci câte adevăruri există?
Iar dacă fiecare om de pe planetă e convins că adevărul lui este cel mai bun, cum rămâne cu ceilalți?

Ai înțeles raționamentul? Ai sesizat capcana ego-ului?

Lupta continuă de a demonstra că doar adevărul tău e valabil te îndepărtează de la adevărata ta menire, de la adevăratul scop pentru care te-ai născut.

Adevărul fiecăruia este real și reprezintă doar o cale de urmat spre împlinire, nu un scop de demonstrat cu orice prilej. Aceasta este capcana pe care ego-ul o întinde; aceea de a te pierde în lupte inutile, de a-ți irosi energia vitală în bătălii cu morile de vânt.

Adevărul fiecăruia este cel mai bun pentru el, și nu este un deziderat de cucerit, impus și fluturat cu orice ocazie.

Când vei înțelege asta, vei înceta să te irosești și te vei concentra doar pe tine, pe împlinirea ta, pe devenirea ta.

Adevărul tău te eliberează pe tine. Nu pe altă persoană; aceea va fi eliberată de adevărul său, ș.a.m.d.
Nici adevărul altcuiva nu te va elibera pe tine.

Nu mai fă comparații, nu te mai irosi.
Nu încerca să impui altora adevărul tău; nu ești deținătorul adevărului universal, nu te mai umfla în pene cu ego-ul tău cu tot. Nu de asta ai venit aici.

Folosește-ți adevărul pentru a te desăvârși. Și nu uita să-l împrospătezi tot timpul cu noutăți.
Și așa, fiecare zi îți va aduce ceva nou pentru tine, prin tine.

E chiar atât de greu?

Binețe, dragă cititorule!


dr. Edith Kadar
Arad, 15 iunie 2015


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/03/adevarul-unul-sau-mai-multe.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.